Senzational! – am 2 vorbe de duh de zis

E sambata. Stau pe balcon si scriu, ca m-am gandit ca ar fi cazul sa ma bucur de probabil unul din ultimele weekenduri insorite din Praga.

Peste vreo doua zile piciorusele mele sarbatoresc 9 luni de cand s-au mutat aici. Si restul din mine, dar picioarele saracele au fost cele mai impactate, ca Praga e un oras pe care e pacat sa nu il iei la picior. Incepusem acum cateva zile sa scriu despre cum am ajuns aici. Aici, adicalea, corporatisto-expato-danubiano-pontica, la 20 de ani si-un pic.

Ca sa fiu extrem de sincera da, sunt o combinatie de multa munca si niste noroc.

Aveam o prietena care spunea despre propria persoana ca e cel mai norocos om din lume, pentru ca atunci cand era mica a mancat ca…pamant.

Eu n-am avut astfel de experiente, desi poate ca faptul ca mi-am lipit mainile pe cuptor mi-o fi impactat karma.

Cred ca aveam 13 ani cand am venit prima oara in Praga. La primul tur de Europa cu rucsacul in spate. Si da, m-am indragostit. Pe atunci nu intelegeam de ce, ca nu stiam sa pun degetul pe multe concepte. Dar m-am indragostit de orasul asta cu stradute mici, oameni calmi care isi plimba cainii prin centru si trafic de care trebuie sa fii usor intr-o ureche sa te plangi. Dar despre trafic si alte socuri nu va zic, ca a scris Mircea mai acum cateva zile (aici) si el poate sa faca o descriere mai buna, fiind sofer si avand dreptul, pe cartela, sa se planga de cum se misca masinile pe aici.

Dar da, aveam 13 ani. Ochii la fel de mari si de bolditi, creierul inca neprins in cinspe mii de ganduri. Dar pe calea cea buna.

10 ani mai tarziu m-am trezit in aeroport, cu o cafea de la Costa, cu multe intrebari, gata sa iau viata in piept intr-o alta tara, cu o cultura fundamental diferita fata de a noastra, cu o limba care parca are alergie la vocale, dar cu multe lectii pe care inca mi le notez, sarguincioasa.

De unde incepusem? Ah, da, alea 9 luni. Daca as fi fost cu adevarat un blogger inflacarat, acum va asterneam o lista cu 9 lucruri pe care le-am invatat in 9 luni. Senzational!

In schimb o sa va zic 2, pe care nu neaparat ca le-am invatat, dar care m-au ghidat in perioada asta:

  1. Lasa lucrurile sa se intample – au un rost, si chiar daca nu le intelegi acum, la un moment dat le vei intelege. Oamenii, intamplarile, trairile – vin si pleaca, ca niste meteori prin cerul de vara (doamne, ce-mi place de mine cand sunt romantica). Unele lucruri sunt scrise in stele, in nisip sau in orice altceva v-ar placea sa fie scrise. Imbratiseaza-le si invata din ele, de asta sunt acolo.
  2. Ai rabdare – e greu, mai ales cand tot Universul tau se schimba. Da, da, stiu povestea cu “Universul e intr-o continua schimbare”. Adevarul e ca Universul fiecaruia din noi e, fie ca vedem sau nu, destul de stabil pe termen scurt / mediu. Iesim cu aceeasi oameni, ne luam cafea din acelasi loc, ne petrecem serile, mai mult sau mai putin, in acelasi mod. Cand unul din aceste elemente se schimba, deseori suntem pusi in situatii inconfortabile, pentru ca, vrem sau nu sa recunoastem, oamenii sunt fiinte care apreciaza deosebit de mult stabilitatea. Dar cand totul se schimba trebuie sa ai rabdare. Cu tot, cu tine, cu cei din jur, cu timpul care pare ca nu mai trece o data sa le aseze pe toate. Le aseaza pana la urma.

Cu asta va las, ca dupa cum am zis mai sus, e sambata si e soare, e lacul din spatele blocului si toamna asta chiar c-a venit mai fotogenica ca niciodata.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s