Copenhaga – sau cum am dat 10 coco pe o cafea si un croissant

Sarbatorile de iarna – acest moment de poveste in care oamenii se aduna impreuna si se bucura de tot ce-a fost in anul ce urmeaza sa bata gongul.

Sau, in cazul meu, momentul in care m-am urcat in avion, am plecat in Copenhaga timp de 2 saptamani, unde am dormit 16 ore pe zi – ca o zana. 

Cred ca mi-am petrecut 3 sferturi din anul trecut agitandu-ma si celalalt sfert plangandu-ma de cat de tare ma agit. Asa ca atunci cand a trebuit sa imi programez sarbatorile de iarna, am zis stop si in loc sa iau directia Romania m-am dus cu gratie in Copenhaga, sa ma odihnesc.

Aveam pe lista de to do cateva chestii: 

  • Sa vizitez orasul;
  • Sa lucrez la acest minunat proiect personal numit ChiarCaDa;
  • Sa ma odihnesc;
  • Sa scriu;

Am bifat un punct si jumatate, adica m-am odihnit si uneori am luat cate o pauza de la somn in care am vizitat orasul. In afara de asta, am fost complet neproductiva, lucru care pentru mine e destul de ciudat. Dupa 2 saptamani de stat degeaba parca creierul meu cersea niste slide-uri si putin Excel. (mi-a trecut repede aceasta nevoie, odata intoarsa acasa) 

Anyway, Copenhaga e un oras de vizitat si nu prea. Adica e la fel de linistit ca Praga, dar mai aglomerat, mancat de atractiile turistice care-au uitat ca daca vor sa isi pastreze je ne sais quoi-ul, ar trebui sa nu se lase distruse de consumerism. Dar asta e.

Va las mai jos o lista de lucruri pe care le-am facut, vazut, simtit:

  1. E frumos in New Haven, dar e aglomerat si destul de greu de fotografiat. Prin zona aia am dat 10 coco (EURO) pe o cafea spalacita si un croissant si mi-a parut usor rau, ca aia pe care o fac eu la ibric e mai buna.
  2. Am fost in zona Palatului Regal, unde nu am inteles exact cum au gandit ei asta cu resedintele sezoniere. Adica…dupa mine, daca iti faci casa de vara – pe aia o pui la mare; casa de iarna – la munte; si primavara si toamna impreuna undeva la campie. Dar nu, Resedintele Regale sezoniere erau toate in aceeasi piata si aratau toate la fel. Sper ca atunci cand o sa fiu mare nu o sa imi construiesc 4 case una langa alta doar ca sa am de unde pana unde sa imi mut bagajele o data la 3 luni.
  3. Oamenii sunt mai deschisi decat cei din Praga. Si stiu engleza, ceea ce a fost mana de Dumnezeu pentru mine. In ultima mea zi am fost prinsa in metrou fara bilet (aveam, doar ca din greseala il marcasem in statia de tren si nu cea de metrou ceea ce a dus la o intreaga neintamplata). In loc sa imi dea amenda pe loc, controlorii au avut rabdare sa inteleaga ce s-a intamplat. Controlorii pentru ca deh, am avut bafta sa fiu prinsa de doua ori, in acelasi metrou, la o distanta de 15 minute.
  4. Danezii chiar inteleg ce inseamna natura urbana. Asa ca la tot pasul dai de oaze si zone in care ai impresia ca ai iesit cu totul din metropola si ai ajuns sa te poti relaxa uitand de aglomeratie si stres.
  5. Pentru ca suntem in epoca globalizarii, bineinteles ca in zone istorice din oras trebuie sa atarne mare, deasupra multimii, cate un semn cu THAI MASSAGE. Mie imi vine sa le dau foc (metaforic vorbind), pentru ca mi se par ca toaca incet, dar sigur, toata poezia istoriei unui loc.

A fost un concediu pe care eu il consider productiv – desi eu am fost complet neproductiva, dupa cum am spus. Am avut timp sa vad, sa explorez, dar si sa stau eu cu mine si sa ma gandesc la (niste multe) lucruri. Fara plaja, fara fuga, doar liniste timp de 2 saptamani.

Si, bineinteles, o mini-mini galerie de poze:

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s